RSS

Femeia perfectă

27 Sep

De la o vreme,

Sunt iubită de toată lumea.

De bună-seamă,

toată lumea a devenit îndeosebi bună.

Eu singură am rămas rău mirată.

Fireşte, sunt un poet minunat

întâlnit cu bucurie şi drag

de  către ceilalţi poeţi minunaţi.

Unde intru,

se face tăcere.

Duc o existenţă neverosimilă,

însăşi liniştea mi se-ncurcă

printre picioare.

Răspund serios oricărei întrebări.

Dar doar până la jumătatea zâmbetelor:

extravaganta mea natură contradictorie.

Nimic mai mult

care să lase la vedere

impecabilul alb al condamnaţilor.

Undeva,

în josul mâinii cu care întorc cheia in contact,

cea mai mică dintre noi,

cu ochi de piatră  sleită

şi resemnarea

gâlgâind din inimă ca dintr-un cuib de rândunele,

încă plăteşte

căldarea de sânge

şerpilor din iarbă.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Septembrie 2013 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: