RSS

Arhive pe categorii: Negru-stors

Microanotimpuri – …Decembrie…

Frig crunt, sticlos…

… Miros chinuitor de plăcinte calde…

Câinilor le e atât de foame încât  nu şi mai doresc decât venirea hingherilor…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 Decembrie 2012 în Negru-stors

 

4.

Liniştea mea e seacă,

Cerul – vâscos.

Îmi voi lăsa părul să crească

Până îţi va încurca pietrele,

pământul va clocoti sub tâmplă,

sunetele vor fumega.

 

Vom tăcea

şi vom izbuti să respirăm.

 

 

Marş păgân prin memoria copacilor

Timpul nu va pricepe

Că e mişcat

De o privire larg prea caldă.

 

 

Sunt aici.

 
 

3.

Din noaptea asta a rămas

O claviculă spartă

Şi un animal scălâmb.

Dacă te sărut,

Devii inform.

De mă atingi

Mă desprind in fâşii.

De dincolo, nu-ţi ştiu conturul,

Aici , nu-mi cunoşti lunecările.

Desfă-mi coastele şi scoate

Larva

Ce nu-mi îngăduie

Să mă scurg înapoi.

 
 

2.

Zgârciuri uscate de ochiul lui Dumnezeu,

Caii s-au prăbuşit.

Trupul meu e cer gol,

Punte pustie între privirile noastre…

Mestec pâine

Şi sânge-nchegat cu boabe de scrum.

Mă uit prin tine.

Nu pot să vreau nimic

 
 

1.

E ploaie de sânge peste frig,

Potop de corzi sterpe.

Ochiul golit mi-a desfăcut pumnul.

Mânia ta îmi va zdrobi degetele…

Trepte sunt coastele mele

Pentru timpul pietros.

…mă doare palma sub cui,

mă dor ghearele….