RSS

Arhive pe categorii: Uncategorized

Trei părţi umbră

Ca un specialist in duminici

Cântăresc

Nonşalanţa cu care pierd fumătorii vremea

Şi calcarul după – amiezelor

Ce împunge timpanele şi tulbură soarele.

Îmi plesnesc degetele.

Îmi fumegă ochii.

Mai binele meu   – doar cafeaua.

Mă-nvelesc cu o piele amară

Să-mi pot prinde-ntre pumni

Ţeasta zbârcită şi în flăcări.

Liniştea

Se târăşte pe un perete curb.

Învaţă înotul cuminte

Pe culoarul

Grinzii ce va stropşi

Tandreţea înnodată a funiei.

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe 23 Februarie 2015 în Uncategorized

 

Femeia perfectă

De la o vreme,

Sunt iubită de toată lumea.

De bună-seamă,

toată lumea a devenit îndeosebi bună.

Eu singură am rămas rău mirată.

Fireşte, sunt un poet minunat

întâlnit cu bucurie şi drag

de  către ceilalţi poeţi minunaţi.

Unde intru,

se face tăcere.

Duc o existenţă neverosimilă,

însăşi liniştea mi se-ncurcă

printre picioare.

Răspund serios oricărei întrebări.

Dar doar până la jumătatea zâmbetelor:

extravaganta mea natură contradictorie.

Nimic mai mult

care să lase la vedere

impecabilul alb al condamnaţilor.

Undeva,

în josul mâinii cu care întorc cheia in contact,

cea mai mică dintre noi,

cu ochi de piatră  sleită

şi resemnarea

gâlgâind din inimă ca dintr-un cuib de rândunele,

încă plăteşte

căldarea de sânge

şerpilor din iarbă.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Septembrie 2013 în Uncategorized

 

Urma sângelui meu

Acvarii  fumegă luminos.

Pâlpâie clar

Puf întors,

electrizat

printre degete,

nechemat,

necerut,

strecurat printre pori,

răsucind sârme incandescente prin vene.

Preajma unghiilor – primul prag.

dincolo – bezne verzi

freamătă

spre-un clocot

mai hulpav ca lava gleznelor.

Fluture bezmetic pe-un inel de nuntă,

nu emoţii crestând în carne vie,

ci eu,

întreagă,

captivă într-o piele intactă,

scurgându-mă cu viaţă cu tot.

De mâna ta,

risipă.

 
Un comentariu

Scris de pe 26 Septembrie 2013 în Uncategorized

 

Aproape beznă

Zdrenţe de gânduri,

cioburi de ochi,

dâre de soare ucis,

Îndoiala  –

singura lumină

pentru drumul

celor intorşi pe dos,

expulzaţi

din orice  rost,

orbecăind către alţii,

poate de-ai lor.

Trunchiuri negre,

aprinse ud,

spală

de pe fundul ochiului

toate nuanţele de gri.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Septembrie 2013 în Uncategorized